Diureticele sunt medicamente care stimulează eliminarea excesului de apă și săruri din organism prin creșterea producției de urină. Aceste substanțe active acționează la nivelul rinichilor, modificând procesul de reabsorbție a apei și electroliților, în special sodiul, prin diferite mecanisme specifice fiecărui tip de diuretic.
Există trei tipuri principale de diuretice disponibile în România:
Prin stimularea eliminării sodiului și apei, diureticele reduc volumul sanguin circulant și scad presiunea asupra pereților vasculari. Acest mecanism oferă beneficii semnificative pentru sistemul cardiovascular, reducând efortul cardiac și îmbunătățind circulația. La nivel renal, diureticele ajută la eliminarea excesului de lichide acumulate în țesuturi, reducând edema și îmbunătățind funcția renală în anumite condiții patologice.
Diureticele tiazidice și asemănătoare tiazidelor reprezintă medicamentele de prima alegere în tratamentul hipertensiunii arteriale ușoare până la moderate. Acestea reduc eficient presiunea arterială prin scăderea volumului sanguin și relaxarea pereților vasculari, fiind recomandate de ghidurile internaționale ca terapie inițială.
Piața farmaceutică din România oferă o gamă variată de diuretice, clasificate în funcție de mecanismul lor de acțiune și de locul unde exercită efectul în cadrul nefronului. Această clasificare este esențială pentru înțelegerea modalității de acțiune și pentru selectarea tratamentului optim.
Această categorie reprezintă prima linie de tratament pentru hipertensiunea arterială ușoară până la moderată. Hidroclorotiazida este disponibilă sub denumirile comerciale Hypothiazid și Esidrex, fiind unul dintre cele mai prescrise diuretice din România. Indapamida, comercializată ca Indapamid sau Natrilix, este preferată datorită efectului său protector cardiovascular superior. Clortalidona, deși mai puțin utilizată, oferă o durată de acțiune mai îndelungată.
Aceste medicamente sunt cele mai puternice diuretice disponibile și sunt rezervate pentru situații care necesită o diureză rapidă și intensă. Furosemida, cunoscută sub numele comercial Lasix sau Furosemid, este standardul de aur în tratamentul edemului cardiac și pulmonar. Torasemida (Demadex, Torem) oferă o biodisponibilitate mai bună și o durată de acțiune mai lungă comparativ cu furosemida.
Spironolactona, disponibilă ca Aldactone sau Spiromide, blochează receptorii mineralocorticoizilor și este utilă în tratamentul insuficienței cardiace și hipertensiunii rezistente. Amilorida acționează prin blocarea canalelor de sodiu și este frecvent utilizată în combinații fixe.
Piața din România oferă numeroase combinații care îmbunătățesc complianța și reduc riscul de dezechilibre electrolit
Administrarea corectă a diureticelor necesită o abordare individualizată, ținând cont de patologia de bază, severitatea simptomelor și răspunsul pacientului la tratament. Dozele trebuie ajustate gradual pentru a obține eficacitatea dorită, minimizând în același timp efectele adverse.
Diureticele se administrează de preferință dimineața, pentru a evita nocturia și tulburările de somn. În cazul dozelor multiple, ultima doză nu ar trebui administrată după ora 18:00.
Este obligatorie monitorizarea regulată a electroliților serici, în special potasiul, sodiul și magneziul. Funcția renală trebuie evaluată prin creatinina serică și clearance-ul creatininei. Pacienții cu insuficiență renală, hepatică sau cei vârstnici necesită ajustări de doză și monitorizare intensivă. Contraindicațiile includ anuria, deshidratarea severă și hipersensibilitatea la componenți.
Diureticele pot provoca diverse efecte adverse care necesită monitorizare atentă. Printre cele mai frecvente se numără hipokaliemia (scăderea nivelului de potasiu), hiponatremia (scăderea sodiului din sânge) și deshidratarea. Aceste dezechilibre electroolitice pot avea consecințe grave asupra funcțiilor cardiace și neurologice dacă nu sunt detectate la timp.
Multe diuretice pot influența metabolismul, provocând hiperglicemia (creșterea glicemiei) și hiperuricemia (niveluri ridicate de acid uric). Pacienții diabetici trebuie să fie deosebit de vigilenți și să monitorizeze mai frecvent glicemia în timpul tratamentului cu diuretice.
Diureticele pot interacționa cu diverse medicamente, inclusiv IECA (inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei), digoxina și AINS (antiinflamatoarele nesteroidiene). Aceste interacțiuni pot modifica eficacitatea tratamentului sau pot crește riscul de efecte adverse.
Contactați urgent medicul dacă prezentați crampe musculare severe, confuzie, bătăi neregulate ale inimii, amețeli extreme sau semne de deshidratare severă. Pentru minimizarea riscurilor, respectați dozele prescrise și efectuați controalele medicale regulate pentru monitorizarea echilibrului electrolitic.
Respectarea programului de administrare este crucială pentru eficacitatea tratamentului. Luați medicamentul de preferință dimineața pentru a evita nocturia excesivă. Nu omiteți dozele și nu dublați doza dacă ați uitat să luați medicamentul anterior.
Cântăriți-vă zilnic la aceeași oră și notați variațiile. O pierdere rapidă în greutate poate indica deshidratare, iar creșterea subită poate semnala retenția de lichide. Adaptați aportul de apă în funcție de recomandările medicului.
Contactați medicul dacă prezentați efecte adverse persistente sau dacă simptomele se agravează. Depozitați medicamentele la temperatura camerei, ferite de umiditate și lumina directă. Verificați periodic data de expirare și nu utilizați medicamente expirate.
